Cercetările de anul acesta de la Argamum, sector „Poarta Mică”, desfășurate în luna octombrie, au urmărit dezvelirea zidului de incintă și a porții, investigarea edificiului E1, identificarea funcționalității „zidului absidat”, degajarea stratului de dărmătură identificat în carourile I8-19 și J8-19, dar și alte obiective care s-au alăturat pe parcursul desfășurării săpăturilor arheologice.
Un prim punct de lucru a fost în interiorul edificiului E1, situat pe latura de vest a secțiunii, în carourile A9-14 – F9-14 (fig. 1). După cum am putut constata, în campaniile anterioare, acesta are două faze de contrucție, cercetarea noastră efectuându-se în interiorul edificului din prima faza de utilizare a acestuia. După secționarea și înlăturarea podelei în campania trecută, am identificat un nivel constructiv. Acesta constă dintr-un pământ galben foarte bine tasat, amestecat cu pietre mici și medii, nefasonate, care au fost aduse pentru a îndrepta zona, în vederea amenajării construcțiilor ulterioare. Am urmărit să degajăm acest nivel, pentru a putea identifica următoarele secvențe cronologice ale edificiului. O dată cu cercetarea graduală a acestuia au fost descoperite mai multe fragmente ceramice, amfore de tipul LRA 1, 2, 4 și Kuzmanov 16, dar și mai multe fragmente de boluri ce aparțin formei Hayes 3 și Hayes 99 produse în zona foceană și cea africană, dar și resturi osteologice de origine animală. Printre acestea se remarcă prezența a două piese de joc, un jeton confecționat din sticlă albastră și o rondea de os, perforată la mijloc, lucrată dintr-o vertebră de pește de mărime medie, dar și un fragment de fibulă din bronz, al cărui tip nu a putut fi stabilit încă. Tot aici au fost descoperite două fusaiole, unul confecționat dintr-o bază de kantharos elenistic și un altul, din lut. Trebuie să menționăm că pe latura de nord a edificiului a fost păstrat un martor de 80 cm. Adâncirea graduală a permis surprindea mai multor fragmente de vase sparte si aduse aici o dată cu pământul galben, precum partea de sus a unei amfore ce aparține tipului Kuzmanov 16 sau mai multe fragmente din corpul unui chiup (fig. 1). Continuarea cercetării a condus la identificarea laturii de sud și de vest a unui alt edificiu (denumit convențional E3), care, după modul de contrucție și după orientare, sugerează o etapă mai veche de locuire. Latura de sud a acestui edificiu este suprapusă de aceeași latura a edificiului E1, care i-a servit drept fundație. Segmentul de sud al clădirii E1 suprapune, parțial, latura sudică a edificiului E3. Prin urmare, am decis să continuăm cercetarea în interiorul edificiului E1, din faza 2, pentru a verifica dacă latura sudică a edificiului E3 continuă și în această suprafață. În această arie am surprins, anterior, un segment de aproximativ un metru și exista probabilitatea ca acest zid să se afle în legătură cu cele identificate în E1, din faza 1 (fig. 1). Astfel că am procedat la păstrarea unui martor în partea de nord a secțiunii, iar partea de sud a fost cercetată. Continuarea săpăturii a scos la suprafață mai multe fragmente ceramice și osteologice și a confirmat ipoteza noastră, identificând latura de est a edificiului E3. Dărmătura evacuată a făcut parte, cel mai probabil, din elevația laturii de est a clădirii, care se păstrează precar în această zonă (doar un rând de asize). Pe o suprafață redusă a fost identificat restul de podea ce corespunde nivelului de funcționare a edificiului E3. În concluzie, în această suprafață a fost cercetat nivelul de dărmătură aferent amenajării construcției edificiului E1 și au fost identificate și cercetate, parțial, laturile unei noi clădiri.
Un alt punct de lucru unde ne-am desfășurat săpătura este reprezentat de carourile A2-5 / C2-5, aflate pe latura de vest a secțiunii. Aici a fost identificată și cercetată o podea – P1, parțial păstrată (grosimea este cuprinsă între 10-20 cm). Acesta constă dintr-un pământ galben tasat, deasupra căruia au fost descoperite fragmente ceramice de bucătărie, de masă și transport și fragmente osteologice icteologice și de origine animală. Un alt fragment de podea – P2, a fost identificată pe latura nord a secțiunii, în carourile E1-2 / G1-2. La fel că și podeaua descrisă anterior, aceasta a fost realizată din pământ galben tasat, cu o grosime ce variză între 5 și 8 cm. Ea este mai târzie decât cea identificată în carourile A2-5 / C2-5.
Cercetarea zonei unde a fost identificat „zidul absidat” a permis stabilirea funcției acestuia (fig. 2). El reprezintă un canal ce colecta apa reziduală din cetate, fiind, cel mai probabil, anterior edificiului E1, faza 2.
În campania anterioară am identificat limitele vechii secțiuni realizată în anii ʽ80 ai veacului trecut. Aceasta a afectat, aproape în integralitate, podeau P1, care a fost identificată doar în caroul 7G, în afară de extinderea practicată de noi pe latura de vest pentru îndreptarea pofilului.
Continuarea săpăturii în interiorul porții, în carourile F15-16 / G15-16, a confirmat ipoteza de anul trecut și anume că avem de-a face cu o poartă pedestră, folosită pentru a ajunge rapid în zona portului. Aceasta era pavată, pe interior, cu dale mari de calcar, deasupra fiind turnat un strat subțire de mortar. Cercetarea celeilalte jumătăți a interiorului acesteia a scos la suprafață groapa stâlpului porții (40×42 cm – Cx 4), situat aproximativ în centrul caroului 16F (fig. 2). În interiorul acesteia se află o altă groapă, secundară (20×24 cm), care a rezultat în urma introducerii stâlpului porții, ce a fost fixat cu mortar în pământ. Continuarea conturării și degajării stratului de dărmătură din carourile G8-14 / I8-14 a permis identificarea unui pavaj din blocuri de calcari, ce este păstrat precar, dar și conturarea peretelui unui edificiu căzut dinspre est spre vest. Peretele respectiv a fost ridicat din blocuri de calcar, având desupra mai multe rânduri de cărămidă legată cu pământ galben (fig. 2).
Un alt punct cercetat a fost în zona extramurană a cetății, în carourile A16-19 / J16-19 (fig. 2). În această suprafață am degajat un strat de dărmătură care are grosimea de 1,30 m și constă din blocuri mari și medii de calcar, fasonate, amestecate cu mortar și pământ cenușiu afânat. Materialele arheologice găsite în această suprafață sunt amestecate, fiind descoperite, deopotrivă amfore grecești de Chios și amfore romane târzii tipul LRA 4.
În campania viitoare ne propunem să elucidăm funcția și planimetria edificiilor aflate în curs de cercetare, dar și degajarea segmentului de incintă aferent secțiunii deschise de noi. Un alt obiectiv pe care ni-l propunem pentru campania viitoare este acela de a extinde secțiunea pentru a putea vedea legătura dintre poartă și zona portuară a cetății.
